Primul Sinod Ecumenic

Principalul motiv pentru convocarea lui a fost controversa ariană. Arie, un preot din Alexandria, susținea că Iisus Hristos a fost creat de Dumnezeu și că nu este egal cu Tatăl, negând astfel divinitatea lui Hristos. Arie argumenta că dacă Iisus a fost născut, atunci a existat o vreme în care El nu a existat; iar dacă El a devenit Dumnezeu, atunci a existat o vreme în care El nu a fost Dumnezeu. Intenția inițială a lui Arie era să răspundă unei alte erezii, prin care se făcea confuzie între cele trei persoane ale Sfintei Treimi (sabelianism).

Arie era un predicator iscusit și a reușit să atragă de partea lui un număr de episcopi. Biserica a intrat în prima și poate cea mai profundă divizare a credinței. Până atunci, mărturisirile de credință erau rostite sub forma unui Crez de către candidații la botez. Un Crez pentru botez, reprezentând arianismul, a fost prezentat Sinodului de către Eusebiu din Nicomedia, însă a fost respins imediat. În cele din urmă a fost acceptat un alt Crez, reprezentând Crezul de la Ierusalim, având inclus termenul foarte important homoousis, însemnând „de aceeași ființă” (de aceeași esență). Astfel s-a adoptat ca ortodoxă (corectă) afirmația că Iisus este „de aceeași ființă” cu Tatăl.