PROIECT DE ATESTAT
Cele 7 Sinoade Ecumenice ale Bisericii Ortodoxe
Al Șaselea Sinod Ecumenic
Al șaselea Sinod Ecumenic s-a ținut la Constantinopol în 680, fiind convocat de împăratul Constantin IV Pogonat. La el au participat 170 de episcopi.
În ciuda hotărârilor celui de-al cincilea Sinod Ecumenic, a legilor stricte și a măsurilor luate, controversa privind cele două firi ale lui Hristos a continuat să producă tulburare în Biserică și în Stat. Această controversă a condus în cele din urmă la crearea unor biserici organizate independent, cum ar fi cea egipteană (copții), armeană, etiopiană și altele (denumite astăzi „biserici necalcedoniene”).
Ca rezultat al eforturilor împăciuitoare ale împăratului Heraklios pentru aducerea necalcedonienilor înapoi în Biserică într-o vreme în care Imperiul era amenințat de perși, a început să se răspândească o nouă învățătură privind persoana lui Hristos. Se afirma că în Hristos, Dumnezeul-Om, ar fi existat o singură voie. Această învățătură s-a numit „monotelism” și a fost propusă inițial ca un compromis între necalcedonieni și ortodocși.
Atât Sergiu, Patriarhul de Constantinopol, cât și Papa Honorius, au acceptat formularea împăratului, prin care existau în Hristos două firi, însă un singur „mod de lucru”. În afirmarea învățăturii însă, Papa a folosit nefericita expresie „o singură voie” în Hristos, care înlocuia expresia „o singură energie” asupra căreia conveniseră ambele părți.
După dezbateri aprinse, al șaselea Sinod Ecumenic a reușit să stingă controversa monotelită. Monotelismul a fost condamnat împreună cu susținătorii lui.
Sinodul a stabilit că „Hristos a avut două firi cu două moduri de lucru: ca Dumnezeu lucrând minuni, înviind din morți și urcând la cer; ca Om lucrând faptele cotidiene ale vieții. Fiecare fire își exercită propria ei voie”. Natura dumnezeiască a lui Hristos a avut o misiune specifică de îndeplinit și la fel natura Lui umană, fără ca acestea să se amestece, să se schimbe sau să lupte una împotriva alteia. „Cele două firi (naturi) distincte și activitățile lor specifice au fost în mod tainic unite în una Persoană Dumnezeiască a Mântuitorului Iisus Hristos.”
