Canoanele disciplinare ale acestui Sinod, deși nu au fost acceptate de Papă iar în Răsărit au fost respectate numai parțial, au contribuit semnificativ la amplificarea diferențelor între Răsărit și Apus. De exemplu, canoanele 13, 30 și 48 privind căsătoria clericilor, altele referitoare la vârsta pentru hirotonire erau contrare practicilor din Apus, practici pe care Roma nu a acceptat să le schimbe conform hotărârilor acestui Sinod. Oricum, același Sinod a întărit prin al șaselea canon o practică aparte din Răsărit, potrivit căreia o persoană nu se mai putea căsători după ce a fost hirotonită într-una dintre treptele preoțești. Astfel, pentru prima oară, preoției ca Taină i se acorda întâietate față de Taina Cununiei. Deși nu există nici o justificare dogmatică pentru această inferioritate a Tainei Cununiei, interzicerea căsătoriei după hirotonire continuă până în ziua de azi în Biserica Ortodoxă.